Toate trec...

Toate trec...

A fost odată un rege care avea mania de a da ordine imposibil de îndeplinit.

Într-o zi regele a pus să fie chemat faurul regal. Acesta s-a prezentat în faţa regelui şi a primit ordin să facă un inel special. Acest inel trebuia să aibă o calitate pe care nu o avea nici un inel de până atunci şi anume că atunci când regele este vesel şi se uită la inel să se întristeze, iar atunci când este trist şi se uită la inel , să se înveselească. Faurul a primit trei zile la dispoziţie pentru a îndeplini ordinul dat de rege.

S-a închis faurul în atelierul său şi a început să facă fel şi fel de inele cu diamante, în diferite forme, dar nici unul nu-l încântă pe rege. A trecut astfel prima zi şi faurul nu găsise o soluţie pentru a îndeplini ordinul regelui.

A doua zi faurul a început să lucreze cu alte metale, mai puţin folosite pentru bijuterii. A folosit fier, cupru, dar nici în a doua zi nu a reuşit să ducă la bun sfârşit ordinul dat de rege.

A treia zi faurul era tot mai agitat. Ştia că dacă nu îndeplineşte ordinul i se va tăia capul. Tulburat, ieşi să mediteze prin curtea regală. Plimbându-se el a întâlnit o bătrânică.

Aceasta l-a văzut foarte abătut pe faurul regal şi l-a întrebat:

- Tinere, cu ce-ţi amărăşti scurta viaţă? De ce eşti atât de abătut?

- Maică, mi-a dat regele un ordin pe care nu am cum să-l îndeplinesc şi mi se va tăia capul la miezul nopţii, răspunse faurul. Trebuie să fac un inel cum nu s-a mai întâlnit. Un inel cu o proprietate unică: atunci când regele este vesel să se uite la inel şi să se întristeze, iar atunci când este trist să se uite la inel şi să se înveselească.

Bătrânica stătu puţin pe gânduri şi apoi îi zise faurului:

- Du-te şi scrie pe un inel simplu: „Toate trec”, vei înţelege mai târziu sensul acestor cuvinte.

Faurul a plecat mai departe îngândurat fără să ia aminte la vorbele femeii. Ajuns în atelier, faurul a văzut că deja e foarte târziu şi se apropie miezul nopţii. Ştia că trebuie să se prezinte în faţa regelui cu inelul. Neştiind ce să facă, a gravat pe un inel de argint „Toate trec.” şi s-a prezentat cu acest inel în faţa regelui. Regele era foarte vesel, şi-a pus inelul pe deget, a citit gravura şi s-a întristat.

De câte ori regele era vesel privind inelul se întrista gândindu-se că şi veselia lui va trece şi tristeţea îi va lua locul. Când era trist se uita la inel şi se gândea că şi tristeţea lui va trece iar veselia îi va lua locul...