O clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune.
„Să vedeţi când se opreşte răsuflarea ce importantă e o clipă! Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare. Asta m-a făcut să spun că o clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Şi un mare trăitor a zis că această clipă e mai mult decat un coş cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastră. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decât timpul. Ni l-a dat ca să ne salvăm. Ne-a suferit, ne-a îngăduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu – ne ţine o viaţă întreagă! Dacă am găsi cu putinţă să întrebăm pe cei de sus: „ce v-a costat de aţi ajuns la atâta fericire, răspunsul ar fi: timp, puţin timp, petrecut bine.
Nu pierdeţi timpul, dragii mei! Astăzi vorbim şi mâine nu ştim dacă mai suntem. E posibil: o muşcătură veninoasă, îţi cade o cărămidă în cap când nu te-aştepti şi, pe urmă, suntem la dispoziţia Stăpânului nostru Dumnezeu. Şi dacă nu vine moartea mâine, aveţi timp să câstigaţi haruri deosebite. Aşa că pretuiţi foarte mult timpul.”
(Sursa: Ziarul Lumina - Pr. Arsenie Papacioc)
Citește alte articole despre:
