Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea (ITO), organizată anul acesta la Iași, reprezintă o binecuvântare și o șansă pentru noi toți. Întâlnirile de acest fel au rolul de a-i apropia pe tineri între ei în spațiul Bisericii, de a-i apropia de ei înșiși, dar și de preoții din parohiile lor. Toți tinerii au vocația sfințeniei. Privindu-i în lumina speranței, ca pe un dar și ca pe un potențial ce așteaptă să fie descoperit și așezat în lucrare, Biserica își propune să îi susțină pe toți spre a-și descoperi fiecare plinătatea propriei chemări. ITO Iași 2017 este o invitație la libertate, dar nu la „libertatea” care împovărează, ci care despovărează, care luminează, care aduce ușurare și pace. Este și o chemare adresată oricărui tânăr de a rămâne fidel lui însuși, pentru că în adâncurile fiecăruia se află ascunsă tainic căutarea adevăratei libertăți, a frumosului, a binelui, a iubirii și, deci, căutarea lui Dumnezeu, Cel ce este izvorul libertății și al iubirii curate.
Cedăm prea adesea ispitei de a-i subevalua pe tineri, de a minimaliza importanța potențialului lor. Dumnezeu „nu aruncă” la întâmplare generații în istorie fără să le dea un rost. Dumnezeu are un plan și cu generația aceasta de tineri. Avem încredere în ei.
Știm cu toții că tinerețea este un timp în care omul face primele alegeri importante. Deciziile luate la această vârstă vor marca întreaga existență. Vremea tinereții are încercările ei și are și riscuri. Timpul acesta poate fi un timp al împătimirii sau un timp al despătimirii. Tinerii liberi însă, adică neîmpătimiți, sunt podoaba Bisericii și a societății în general.
Este bine ca tinerii să fie însoțiți și ajutați în căutările lor. Credem că a rămâne în permanent dialog cu generațiile tinere este salvator. Întâlnirea de la Iași este un prilej bun de a fi mai aproape de valorile noastre, de a ne înțelege mai bine pe noi înșine, de a înțelege rațiunea existenței noastre.
În lume există o criză a transmiterii valorilor culturale și spirituale tinerilor. Știm că este dificil pentru tinerii care stau departe de Biserică să o cunoască și să i se alăture. ITO reprezintă o oportunitate oferită noii generații de a se familiariza cu universul spiritual al Bisericii, altfel spus, cu viața. Credința noastră nu este un „calmant pentru bătrâni”, cum greșit considera cineva, ci este viața cea adevărată. Cine poate oferi răspunsuri autentice la întrebările fundamentale ale vieții, cine poate oferi un sens existenței fiecărui om? Numai Bunul Dumnezeu.
Libertatea, un dar care trebuie cucerit mereu
Pentru ITO 2017 am propus spre meditație tema libertății. Cu toții ne dorim să fim liberi. Libertatea însă nu se câștigă ușor și repede. Libertatea se cucerește prin efort și treptat. Ea este un exercițiu și un proiect pentru toată viața. Dar pentru a trăi cu adevărat liberi avem nevoie ca mai întâi să înțelegem ce este libertatea. Știm noi ce căutăm? Avem curajul de a ne pune cu adevărat problema libertății? Știm ce presupune această libertate? Care sunt avantajele libertății, dar „dezavantajele” ei? Merită efortul? Pentru mulți tineri „libertatea” este un cuvânt frumos care îndeamnă la visare. Pentru cei care au depășit vârsta tinereții, îndrăznesc să spun că „libertatea” este mai mult o nostalgie, sau este un ideal, dar nu o realitate. Cum facem să ne apropiem de libertate?
Aud tineri spunând: „Sunt liber și fac ce vreau”. Privind în jur, tragem totuși concluzia că mulți dintre cei care gândesc așa, „sunt liber și fac ce vreau”, nu fac mare lucru în viață. Dimpotrivă, această gândire duce adesea la ruinarea sănătății fizice, dar și mentale, la nereușită atât socială, cât și spirituală.
Privind la știrile TV, privind în jurul nostru, văzând câte se întâmplă, spunem uneori: „Ceva nu merge bine. Parcă lucrurile au luat-o razna”. Îmi aduc aminte, acum câțiva ani, o știre arăta că în Franța 30% din albinele apicultorilor au murit din cauza pesticidelor. Albinele după ce colectau polenul din flori nu reușeau să se orienteze și să se mai întoarcă acasă, la stup. Pesticidele de pe plante, de pe flori le-au afectat sistemul de orientare. Tinerii noștri „nu reușesc să se mai întoarcă acasă. Nu-și mai recunosc casa”. Nu albinele sunt vinovate, nu tinerii sunt vinovați. Prea multele „pesticide” aruncate în societate dăunează, afectează sistemul de orientare. O întâlnire a tinerilor sub binecuvântarea Bisericii este o încercare de normalitate, o șansă de a ne întâlni cu reperele, cu valorile ce ne pot duce acasă. Avem o mare speranță în ceea ce-i privește pe tineri. Au sensibilitatea necesară pentru a sesiza ceea ce este de folos de ceea ce nu le este. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu puțină sinceritate vor ajunge la lumină.
Povestea bobului de fasole
Niște studenți, explorând împrejurimile unei mănăstiri din Moldova, au intrat și în grădina mănăstirii. Un părinte în vârstă aplecat peste straturile de zarzavat lucra acolo. Asta era ascultarea lui. „Binecuvântați părinte. Ce faceți?” „Ce să fac?! Mă bucur și mă minunez.” „Păi, de ce vă minunați?” „De toate, de grădinița aceasta, de puterea lui Dumnezeu.” „Daaa….?!” „Da. Ia uitați-vă la vrejul acesta de fasole! Caută aracul pentru a se înălţa spre lumină. Dacă plantez bobul de fasole la un metru distanță de băț, când răsare vrejul, tot îl găsește. O plantă neînsuflețită caută lumina și găsește mijlocul de a se înălța spre ea. Vedeți? Căutarea luminii este în firea ei. Cu atât mai mult omul, ființă rațională, poate găsi lumina, și nu doar lumina aceasta, ci este chemat să afle Izvorul Luminii.” Studenții au ascultat înțelepciunea simplă, dar adâncă a bătrânului, au ținut-o minte și au povestit-o mai departe. Tinerii sunt chemați la o viață înaltă, la o viață eroică, la o viață de sfințenie. Cu puțină disciplină, cu ceva efort, cu un dram de înțelepciune vor ajunge acasă.
„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de nimic” (nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine, să mă facă rob) (1 Corinteni 6, 12), ne spune Sfântul Apostol Pavel. Credem că aceste cuvinte sunt un început bun și un ajutor pentru a afla răspuns la întrebările noastre în ceea ce privește libertatea. Dintru început este bine să știm că nu putem fi cu adevărat liberi în izolare. Libertatea nu este niciodată solitară, ci socială. Libertatea se exprimă în întâlnirea cu celălalt.
A fi liber înseamnă a putea face binele. A fi liber înseamnă a putea dărui cu ușurință celui care este în lipsă. Ești liber când poți să iubești fără a pretinde să fii iubit; ești liber atunci când nu trebuie să minți, omul liber nu se teme să spună adevărul; ești liber atunci când poți să spui mulțumesc; ești liber când poți să ierți pe cel care ți-a făcut rău și chiar să-l iubești pe vrăjmașul tău; ești liber atunci când îți cunoști credința și istoria neamului din care faci parte și vorbești despre ea copiilor tăi. Și să mai știm că unul dintre semnele libertății este bucuria, bucuria curată. Spiritul liber se bucură, lasă libertate Duhului Sfânt să lucreze în inima sa. Bucuria este una dintre roadele Duhului Sfânt. Dacă rămânem aproape de Dumnezeu, dacă reușim să ne împrietenim cu El, vom cunoaște libertatea și ne vom bucura. Mântuitorul ne spune: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei și veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Libertatea este posibilă acolo unde este Hristos-Adevărul și acolo unde este prezent Duhul Sfânt, așa cum aflăm de la Sfântul Apostol Pavel. „… unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17). Par grele cuvintele Scripturii, dar nu este așa. Cuvintele acestea vorbesc despre adâncul și firescul vieții noastre.
Ne dorim ca tinerii să petreacă zile frumoase în orașul nostru și să revină ori de câte ori le este dor de Sfânta Cuvioasă Parascheva, de Dealul Copoului, de Creangă, dar și de noi, cei care ne dorim să rămânem „prietenii de la Iași”.
Pr. Arhimandrit Nicodim Petre - Ziarul Lumina
