În familie, la ora de religie din școli, în parohie, în pelerinaj la mănăstire, în școlile de Teologie, în centrele educaționale și culturale ortodoxe, tinerii se bucură mult când sunt iubiți de Dumnezeu și de oameni, dar și când sunt încurajați și ei, la rândul lor, să-L iubească pe Dumnezeu și pe oameni prin faptele iubirii darnice sau generoase. Iar când tinerii poartă în sufletul lor iubirea, pacea și bucuria dăruite de Hristos, atunci ei pot deveni în lume mărturisitori în relația cu alți tineri care vor să dea un sens vieții lor sau în relație cu tineri aflați în dificultate, abandonați de familie și de prieteni, confruntați cu sărăcia, șomajul și alte greutăți ale vieții. De aceea Biserica apreciază foarte mult aceste activități misionare ale tinerilor. De aceea, voi, tinerilor, sunteți bucuria noastră, a tuturor!
Suntem binecuvântați de Dumnezeu în această adunare care este deodată venerabilă, dar și admirabilă prin mulțimea tinerilor și diverselor țări și eparhii pe care le reprezintă și se bucură de acești tineri care sunt daruri ale lui Dumnezeu. Copiii și tinerii sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru familie, pentru Biserică și pentru societate. Însă orice dar trebuie cultivat. Dumnezeu ne oferă daruri și omul trebuie să le cultive, să le ducă la rodire, la înfrumusețare, pentru ca și libertatea lui să se întărească prin conlucrarea cu Dumnezeu.
Numai Iisus Hristos oferă omului libertate deplină. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Galateni, cap. 5 versetul 1, „Staţi, deci, tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei”. Tema de la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși 2017 Iasi, „Tânărul în căutarea libertății”, este de mare actualitate! Libertatea este, a fost și va rămâne o preocupare constantă a umanității, I-a preocupat încă din Antichitate pe unii filosofi, ca Platon, dar și în timpurile moderne, cum a fost cazul lui Sartre. Care este modul de a îmbina libertatea cetățeanului cu mulțimea legilor dintr-o societate? Astăzi, în contextul capitalist al noilor ideologii seculariste, se acordă drepturi și libertăți individuale fără nici o referință la vocația omului de a trăi o viață eternă. Desi tema libertății a preocupat omenirea de-a lungul timpului, totusi nu există o definiție în esență a libertății. Se trăiește Libertatea, dar nu se definește. Desigur că libertatea naturală și cea socială reprezintă o anumită liertate pentru toți oamenii, dar pentru creștini ele nu reprezintă libertatea totală, descoperită de Hristos și dăruită celor ce cred în El. Pentru că libertatea omului s-a pervertit și a fost coruptă prin căderea din comuniunea de viață cu Creatorul universului și al omului, Dumnezeu. Libertatea a fost grav coruptă prin neascultarea lui Adam și a Evei, când omul a vrut să fie ca Dumnezeu, dar în despărțire și uitare de El. Întrucât toți oamenii au moștenit firea păcătoasă, libertatea omului pe pământ este pervervetită de păcat. Și ce este păcatul? Un mod de existență egoist și posesiv, care-l împiedică pe om să iubească deplin și permanent pe Dumnezeu și pe oameni. De aceea noi facem distincție între iubirea posesivă și cea milostivă. Din cauza păcatului, omul nu poate sta permanent în iubirea darnică, ci devine posesiv și nu mai iubește pe toți oamenii. Această contradicție internă, între ideal și realitate, ne-o descoperă și Sfântul Apostol Pavel în Epistola către romani: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc”. Deci natura noastră nu mai are libertate deplină, este adesea înrobită de modul de existență egoist.
Al doilea factor care împiedică libertatea să se manifeste este faptul că libertatea omului este pervertită adesea de duhurile răutății sau puterile demonice, care îndeamnă omul la necredință și neascultare de Dumnezeu, precum și la ura față de oameni. Atunci când este promovată în familie și în societate, ura este semnul că omul nu mai raționează, ci este sub impulsul duhurilor răutății pe care le numește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni. De aceea spune că lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva duhurilor răutății. Aceasta se constată când omul este posedat și, în loc să iubească, urăște și devine sclavul propriului lui egoism.
În sfârșit, cel mai mare obstacol în fața libertății este moartea. Din acest motiv Sfânta Scriptură ne spune că vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit este moartea. Așa spunea Sfântul Apostol Pavel, tot așa spune și primul vers din imnul Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși 2017: „Sunt tânăr și-aș vrea să înving tot ce-i moarte!”. Deci iată gândirea apostolică a tinerilor noștri!
Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, S-a făcut om tocmai pentru a-i elibera pe oameni de păcat, de duhurile răutății și de moarte. În limba greacă mântuire înseamnă și eliberare de moarte.
În această privință, Sfântul Apostol Pavel ne învață că Iisus Hristos S-a făcut om ca să surpe prin moartea Sa moartea oamenilor și ca să-i izbavească pe cei pe care frica morții îi ținea în robie. Numai un creștin ca Sfântul Apostol Pavel se putea întări în Iisus Hristos și cu duhul lui Hristos să se războiască cu moartea, zicând „Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău?”. Deci Hristos ne-a eliberat de păcat, de duhurile răutăți și de moarte și ne-a dat prin Învierea Sa din morți Libertatea. De aceea creștinul nu mai este paralizat de teama de moarte, căci Hristos ne eliberează: „Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în mine viu va fi”. Învierea nu este un fenomen natural, este o Persoană! Iar viața cea nouă a celor ce cred în Hristos se cultivă în Biserică, prin harul Duhul Sfânt, pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.
Libertatea deplină este libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe oameni în timp și în eternitate. Libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu prin rugăciune și pe semenii noștri prin fapte bune.
Hristos ne învață: „Veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi!”. Aici, Adevărul nu este sociologic, știintific, ci este Însăși Persoana Sa divino-umană, Care realizează în Sine comuniunea eternă: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, adică Hristos este calea spre Adevăr, iar adevărul ultim este viața eternă. Deci, Adevărul descoperit nouă de Hristos este identic cu iubirea veșnică a Sfintei Treimi, întrucât duhul adevărului este duhul Sfântului Apostol Pavel Mărturisitorul: „Unde e Duhul Domnului, acolo este libertate” (II Corinteni, 3, 17).
Însă, atenție, Sfântul Apostol Petru ne avertizează că libertatea celor care cred în Hristos, dăruită lor de Duhul Sfânt, nu este libertatea de a săvârși răul, ci libertatea de a săvârși binele: „Trăiți ca oameni Deci, în mod paradoxal, când cineva este numit rob al lui Dumnezeu este un om liber. Pentru că nu iubește pe cineva limitat și trecător, ci pe Însuși Dumnezeu, Care este Iubirea veșnică, infinită și netrecătoare. Noi suntem făcuți pentru această Iubire veșnică. În imnul ITO, aceasta se spune, că aș vrea să fiu liber de mine însumi, de eu, de latura egoistă din mine, ca să pot aduce bucurie mamei, tatei și celor din jur.
Prin urmare, libertatea deplină este darul lui Dumnezeu primit prin Botez, dar este și luptă. Nici o libertate nu se câștigă fără luptă, nici cea duhovnicească. Este o luptă permanentă, dar nu cu alții, ci cu propriul nostru egoism: pentru că nu fac binele pe care îl voiesc, ci adesea fac răul pe care nu-l doresc. A justifica orice acțiune posesivă, egoistă, până la violență, este cea mai grea luptă, de a ne elibera de o iubire pătimașă, pentru a fi iubitori de Dumnezeu și de oameni.
Libertatea de a fi permanent în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii este în Biserică. Mediul concret este Biserica lui Hristos sau casa duhovnicească a Preasfintei Treimi, cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului. De aceea, la sfințirea unei biserici ortodoxe se cântă: „Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfinţit sufletele noastre”. De aceea Biserica primește cu bucurie pe toți tinerii care caută adevărata libertate și le împărtășește iubirea părintească a Tatălui Ceresc Care se bucură de fiii și fiicele duhovnicești ascultători, dar și de fiul risipitor care își recunoaște greșelile și își cere iertare, primindu-l cu iubire multă, fără a face „inventarul” pagubelor pe care le-a produs fiul risipitor.
Noi simțim cea mai mare libertate în iubirea Preasfintei Treimi. Ne uităm la unii credincioși că stau ore întregi la slujbe. Nu se plictisesc, nu se uită la ceas, nu sunt grăbiți, de ce? Pentru că au găsit libertatea aceasta interioară a iubirii lui Dumnezeu, care devine în sufletul lor pace și bucurie. De aceea vedem pe cei care merg la privegheri, pe la mănăstiri, că au chipurile atât de luminoase.
Acum, însă, să vorbim direct despre tineri. În prezent, constatăm că în familie, la ora de religie din școli, în parohie, în pelerinaj la mănăstire, în școlile de Teologie, în centrele educaționale și culturale ortodoxe, tinerii se bucură mult când sunt iubiți de Dumnezeu și de oameni, dar și când sunt încurajați și ei, la rândul lor, să-L iubească pe Dumnezeu și pe oameni prin faptele iubirii darnice sau generoase. Iar când tinerii poartă în sufletul lor iubirea, pacea și bucuria dăruite de Hristos, atunci ei pot deveni în lume mărturisitori în relația cu alți tineri care vor să dea un sens vieții lor sau în relație cu tineri aflați în dificultate, abandonați de familie și de prieteni, confruntați cu sărăcia, șomajul și alte greutăți ale vieții. De aceea Biserica apreciază foarte mult aceste activități misionare ale tinerilor. De aceea, voi, tinerilor, sunteți bucuria noastră, a tuturor!
După ce a căutat libertatea în multe etape ale vieții, întrebarea esențiala a fiecărui om pe pământ, tânăr sau mai puțin tânăr – noi, în Biserică, avem doar tineri, dar de vârste diferite! –, este asta: ce am făcut cu libertatea pe care am aflat-o? Ce am făcut cu libertatea pe care am aflat-o?... Dacă această libertate m-a ajutat să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu și pe oameni, atunci am aflat adevărata libertate. Dacă libertatea pe care am aflat-o m-a înstrăinat mai mult de Dumnezeu, de oameni și de mine însumi, atunci nu este libertatea cea adevărată.
În timpul regimului comunist ateu, mulți tineri intelectuali, cler sau mireni, erau torturați în închisori. Au dobândit credință și rugăciune multă, au dobândit puterea de a-i ierta pe cei care-i chinuiau. Acestea erau pacea și libertatea dăruite lor de Însuși Hristos Cel Înviat. Adică libertatea de a iubi pe Dumnezeu și pe oameni nu numai într-un context favorabil, ci și într-un mediu ostil. Aceasta este libertatea harului!
În încheiere, felicităm pe Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pe toți care s-au ostenit în organizarea acestei Întâlniri Internaționale a Tinerilor la Iași , iar vouă, dragi prieteni, vă dorim să petreceți aceste zile în comuniune frățească și în prietenie! De asemenea, ne rugăm Preasfintei Treimi, izvorul iubirii și al libertății, să vă binecuvânteze cu pace, lumină, iubire și mult ajutor! Să trăiți întru mulți ani!
(Tudorel Rusu - Doxologia.ro)
